trecere

trecere este un cuvant magic dupa parerea mea pentru ca are foarte multe intelesuri, intelesuri pe care nu as vrea sa le dezvolt acum, poate alta data:)
ceea ce ma preocupa in acest moment este tocmai perioada in care ne aflam- sfarsitul de an! Momentul in care fiecare se bucura ca a mai trecut un an! sau ca va incepe un alt an, sau se bucura pur si simplu fara sa aiba un motiv prea profund.
In perioada acesta fiecare in parte este cuprins de alte emotii decat in celelalte zile ale anului, fiecare devine mai deschis, mai linistit, mai visator poate, sau chiar mai atent la el insusi.

Pentru mine sfarsitul de an este de fiecare data un prilej de a-mi reinnoi obiectivele, indiferent ca sunt mari sau mici.Simt nevoia ca la fiecare inceput de an sa am un plan, e ca un fel de bilet de trecere, care nu ma costa decat niste momente de sinceritate si luciditate cu mine insumi, astfel incat sa reusesc sa stabilesc ce am realizat in ultimul an si ce nu, ce imi doresc pentru noul an si cum?

Consider atat de important incat imi rezerv timp suficient pentru a medita la aceasta. Simt sfarsitul de an ca pe o noua poarta deschisa catre mine insumi, catre ceea ce inseamna OM.
Asadar trecerea pentru mine este in tacere, o prefer asa pentru ca stiu ca intreg anul ceea ce va urma va insemna miscare pentru a implini ce mi-am propus:)
...

... ieri si azi

La fel ca fiecaruia dintre noi, in natura ma simt bine, ma regasesc, in natura simt ca respir cu toti porii fiintei mele. Ieri am plecat catre Sinaia- Busteni- Predeal intr-o plimbare de o zi. Drumul pana acolo a fost superb, nu a fost aglomerat, nu au fost blocaje, am gasit soare...caci in Bucuresti era ceata.
Pe drum eram putin dezamagita pentru ca ma asteptam la multa zapada si de jur imprejur era peisaj de toamna, insa speram ca la destinatie sa fie macar un petec de zapada alba proaspata, ceea ce s-a si petrecut.
Odata ce am ajuns ne-am lasat bagajele si am pornit in cautarea zapezii. Nu era departe...eram chiar la baza partiei din Busteni unde erau cativa tineri care se bucurau de ultimele minute de lumina pana la inchiderea programului; la Busteni nu este nocturna pentru partia de schi,asa ca am plecat spre Predeal.
uraaaaaaaaaa!
Alta atmosfera, alt peisaj, alte conditii de distractie.
Am luat drumul la pas pe langa partia de schi si am urcat destul de mult bucurandu-ne de alb si proaspat...simteam ca respir cu adevarat, simteam ca incep sa traiesc altfel.
Amintiri ale iernilor din copilarie imi invadau ecranul mintii!
Am admirat alunecarea celor care erau pe schiuri, indiferent de varsta lor, si mi-as fi dorit si eu sa ma dau cu saniuta macar o data. Mi s-a promis ca vom merge a doua zi si am acceptat...imi era cam frig acum si parteneri de joaca nu prea aveam..
Am ajuns destul de usor pe o panta si am decis sa ne intoarcem; evident coborarea a fost mult mai rapida si mai spectaculoasa decat urcusul. dar tocmai aceasta m-a facut sa-mi doresc sa invat sa schiez (poate intr-o zi din aceasta iarna...)
Seara am mers in Brasov, unde am mancat pizza adusa acasa la niste prieteni, unde eram in vizita..in timp ce construiam turnuri, case, masini, vapoare si alte minuni impreuna cu copilul gazdei.
Abia asteptam sa dorm.
Astazi m-am trezit la 10,00, am luat micul dejun la 12,00 si am ajuns in Sinaia la ora 13,00 am facut o plimbare la Peles, m-am alintat in soarele cald, am admirat varfurile muntilor, am topait, am mancat prajitura si apoi am mers catre Bucuresti.

stare

o zi oarecare
o fiinta umana
un vis
un milion de ganduri
doua milioane de ganduri
furtuna
blinc!
linistea cuprinde
incet

un vis
o fiinta umana
o zi oarecare

...amintiri din copilarie

Aceasta imagina ma poarta departe, in vremea copilariei mele, cand iarna era mereu alba, si incepea din noiembrie cu troiene de zapada pana sub fereastra; era frig, foarte frig, era viscol, erau derdelusuri pline de copii, era lacul inghetat pe care zburdau intr-o veselie copiii dornici de distractie. Imi amintesc cu incintare de derdelusul de peste 1 km care incepea infata bisericii si se terminape malul iazului...

e acelasi derdeluls de care se bucurase si tatal meu in copilarie...hehehe...partieeeeeeeeeeeee!

saniute, zurgalai, cai, oameni de zapada, obraji rosii, maini inghetate, focul din soba si vinul fiert mi le amintesc ca si cum ar fi fost ieri.

cand ma gandesc la iernile acelea ...

imi doresc sa mai alunec cu saniuta o data macar, de sus , din fata bisericii pana jos, langa iaz...

decembrie

Iata, e decembrie 2007!
habar nu am cand a trecut timpul...daca stau si ma gandesc bine a fost chiar cel mai scurt si dificil an din viata mea. Am supravietuit, sunt aici si acum, ma simt mai bogata si mai experimentata; am invatat multe despre ceilalti si despre mine, mai ales despre mine, dar cred ca in esenta am uitat de mine si de sufletul meu...

Daca privesc in urma, descopar ca am fost implicata in multe activitati, ca am renuntat la mine si m-am dedicat in totalitate muncii.
nu stiu daca a fost bine sau rau si nici nu vreau sa clasific cumva ce mi s-a petrecut...
Ma bucur doar ca exist! Va doresc un Craciun fericit tuturor!