M-am intrebat adeseori, care este dovada faptului ca traim, cum ne dam seama de acest lucru, cand putem spune "traiesc si viata asta pe care o traiesc este a mea" sau "sunt constient de ceea ce mi se petrece si multumesc ca sunt aici si acum"?In acest moment imi trec prin minte foarte multe intrebari, aproape ca nu apuc sa le scriu pe toate, insa cea mai importanta mi se pare: cine este cel care este constient de aici si acum? si imediat, sau chiar instantaneu, se deruleaza o serie lunga si rapida de intrebari derivate din aceasta: ce este acest ceva care este constient? de unde vine? de cand? cum functioneaza? cat timp? exista timp?...
Sunt constienta in acelasi timp si de faptul ca nu sunt deloc singura persoana care cugeta in acest fel. Nu caut parteneri de discutie pe aceasta tema-a intrebarilor care ne pot trece prin minte in momentele noastre de reflectare, ci mai degraba ma gandesc cum sa procedez eu cu tot ceea ce implica sintagma "EU" astfel incat trairea AICI SI ACUM sa fie cat mai profunda, cat mai autentica si mai naturala, in acelasi timp.
Ma gandesc de multe ori, asa cum spuneam si in fragmentele precedente, ca pentru mine importanta nu este cantitatea ci calitatea. CALITATEA UMANA. Si astfel ajungem pe negandite la valori si principii.
Valori si principii, in societatea si ritmul de astazi suna putin desuet, chiar deplasat si anapoda pentru unii, insa din punctul meu de vedere pentru a fi OM ai nevoie doar .....(va urma)
"Nu cunoastem decat ceea ce imblanzim, zise vulpea. Oamenii nu mai au timp sa cunoasca nimic. Cumpara lucruri de-a gata, de la negutatori. Cum insa nu exista negutatori de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Daca vrei sa ai un prieten, imblanzeste-ma!" Micul Print - A. de Saint-Exupery
