trecere

trecere este un cuvant magic dupa parerea mea pentru ca are foarte multe intelesuri, intelesuri pe care nu as vrea sa le dezvolt acum, poate alta data:)
ceea ce ma preocupa in acest moment este tocmai perioada in care ne aflam- sfarsitul de an! Momentul in care fiecare se bucura ca a mai trecut un an! sau ca va incepe un alt an, sau se bucura pur si simplu fara sa aiba un motiv prea profund.
In perioada acesta fiecare in parte este cuprins de alte emotii decat in celelalte zile ale anului, fiecare devine mai deschis, mai linistit, mai visator poate, sau chiar mai atent la el insusi.

Pentru mine sfarsitul de an este de fiecare data un prilej de a-mi reinnoi obiectivele, indiferent ca sunt mari sau mici.Simt nevoia ca la fiecare inceput de an sa am un plan, e ca un fel de bilet de trecere, care nu ma costa decat niste momente de sinceritate si luciditate cu mine insumi, astfel incat sa reusesc sa stabilesc ce am realizat in ultimul an si ce nu, ce imi doresc pentru noul an si cum?

Consider atat de important incat imi rezerv timp suficient pentru a medita la aceasta. Simt sfarsitul de an ca pe o noua poarta deschisa catre mine insumi, catre ceea ce inseamna OM.
Asadar trecerea pentru mine este in tacere, o prefer asa pentru ca stiu ca intreg anul ceea ce va urma va insemna miscare pentru a implini ce mi-am propus:)
...

... ieri si azi

La fel ca fiecaruia dintre noi, in natura ma simt bine, ma regasesc, in natura simt ca respir cu toti porii fiintei mele. Ieri am plecat catre Sinaia- Busteni- Predeal intr-o plimbare de o zi. Drumul pana acolo a fost superb, nu a fost aglomerat, nu au fost blocaje, am gasit soare...caci in Bucuresti era ceata.
Pe drum eram putin dezamagita pentru ca ma asteptam la multa zapada si de jur imprejur era peisaj de toamna, insa speram ca la destinatie sa fie macar un petec de zapada alba proaspata, ceea ce s-a si petrecut.
Odata ce am ajuns ne-am lasat bagajele si am pornit in cautarea zapezii. Nu era departe...eram chiar la baza partiei din Busteni unde erau cativa tineri care se bucurau de ultimele minute de lumina pana la inchiderea programului; la Busteni nu este nocturna pentru partia de schi,asa ca am plecat spre Predeal.
uraaaaaaaaaa!
Alta atmosfera, alt peisaj, alte conditii de distractie.
Am luat drumul la pas pe langa partia de schi si am urcat destul de mult bucurandu-ne de alb si proaspat...simteam ca respir cu adevarat, simteam ca incep sa traiesc altfel.
Amintiri ale iernilor din copilarie imi invadau ecranul mintii!
Am admirat alunecarea celor care erau pe schiuri, indiferent de varsta lor, si mi-as fi dorit si eu sa ma dau cu saniuta macar o data. Mi s-a promis ca vom merge a doua zi si am acceptat...imi era cam frig acum si parteneri de joaca nu prea aveam..
Am ajuns destul de usor pe o panta si am decis sa ne intoarcem; evident coborarea a fost mult mai rapida si mai spectaculoasa decat urcusul. dar tocmai aceasta m-a facut sa-mi doresc sa invat sa schiez (poate intr-o zi din aceasta iarna...)
Seara am mers in Brasov, unde am mancat pizza adusa acasa la niste prieteni, unde eram in vizita..in timp ce construiam turnuri, case, masini, vapoare si alte minuni impreuna cu copilul gazdei.
Abia asteptam sa dorm.
Astazi m-am trezit la 10,00, am luat micul dejun la 12,00 si am ajuns in Sinaia la ora 13,00 am facut o plimbare la Peles, m-am alintat in soarele cald, am admirat varfurile muntilor, am topait, am mancat prajitura si apoi am mers catre Bucuresti.

stare

o zi oarecare
o fiinta umana
un vis
un milion de ganduri
doua milioane de ganduri
furtuna
blinc!
linistea cuprinde
incet

un vis
o fiinta umana
o zi oarecare

...amintiri din copilarie

Aceasta imagina ma poarta departe, in vremea copilariei mele, cand iarna era mereu alba, si incepea din noiembrie cu troiene de zapada pana sub fereastra; era frig, foarte frig, era viscol, erau derdelusuri pline de copii, era lacul inghetat pe care zburdau intr-o veselie copiii dornici de distractie. Imi amintesc cu incintare de derdelusul de peste 1 km care incepea infata bisericii si se terminape malul iazului...

e acelasi derdeluls de care se bucurase si tatal meu in copilarie...hehehe...partieeeeeeeeeeeee!

saniute, zurgalai, cai, oameni de zapada, obraji rosii, maini inghetate, focul din soba si vinul fiert mi le amintesc ca si cum ar fi fost ieri.

cand ma gandesc la iernile acelea ...

imi doresc sa mai alunec cu saniuta o data macar, de sus , din fata bisericii pana jos, langa iaz...

decembrie

Iata, e decembrie 2007!
habar nu am cand a trecut timpul...daca stau si ma gandesc bine a fost chiar cel mai scurt si dificil an din viata mea. Am supravietuit, sunt aici si acum, ma simt mai bogata si mai experimentata; am invatat multe despre ceilalti si despre mine, mai ales despre mine, dar cred ca in esenta am uitat de mine si de sufletul meu...

Daca privesc in urma, descopar ca am fost implicata in multe activitati, ca am renuntat la mine si m-am dedicat in totalitate muncii.
nu stiu daca a fost bine sau rau si nici nu vreau sa clasific cumva ce mi s-a petrecut...
Ma bucur doar ca exist! Va doresc un Craciun fericit tuturor!

VREMEA CIRESELOR

Trece timpul. Ieri era iarna. Acum e vremea cireselor si suntem abia aproape de pranz...
Secundele trec din ce in ce mai repede, nu stiu ce va fi cand va fi amiaza, poate vor fi pepeni,
sau pere, sau struguri sau gutui...
Si daca la amiaza va ninge?

Sunt bune ciresele coapte... (va urma)

AROMAT

In curand va invit la un ceai!

Evident ceaiul este doar un pretext pentru a ne intalni,

ceea ce se petrece in jurul cestii de ceai aromate

fiind esenta care da savoare

intalnirii dintre doi oameni buni.

DESPRE MACI ROSII

Imi plac macii. Rosii.Au o fragilitate si o frumusete seducatoare.

Culoarea rosie a petalelor lor, eleganta cu care se unduie la cea mai mica bataie de vant, misterul halucinant ascuns in semintele florilor de mac, prietenia acestor gingase flori cu lanurile de grau, ma fac sa ma simt privilegiata ca le pot admira, ca ma pot bucura de aceste frumuseti.

Imi place sa merg prin lanurile de grau in care cresc maci, o multime de maci; galben, rosu si verde sub albastrul senin al cerului...

Ce-ti poti dori mai mult decat sa zburzi o data cu vantul caldut de inceput de vara, sa-ti deschizi bratele si sa simti ca plutesti peste nesfarsitele intinderi...Imi plac macii.

"...La mine acasa aveam o floare; ea vorbea mereu prima..." Micul Print- A de Saint -Exupery

INTREBARI

M-am intrebat adeseori, care este dovada faptului ca traim, cum ne dam seama de acest lucru, cand putem spune "traiesc si viata asta pe care o traiesc este a mea" sau "sunt constient de ceea ce mi se petrece si multumesc ca sunt aici si acum"?

In acest moment imi trec prin minte foarte multe intrebari, aproape ca nu apuc sa le scriu pe toate, insa cea mai importanta mi se pare: cine este cel care este constient de aici si acum? si imediat, sau chiar instantaneu, se deruleaza o serie lunga si rapida de intrebari derivate din aceasta: ce este acest ceva care este constient? de unde vine? de cand? cum functioneaza? cat timp? exista timp?...

Sunt constienta in acelasi timp si de faptul ca nu sunt deloc singura persoana care cugeta in acest fel. Nu caut parteneri de discutie pe aceasta tema-a intrebarilor care ne pot trece prin minte in momentele noastre de reflectare, ci mai degraba ma gandesc cum sa procedez eu cu tot ceea ce implica sintagma "EU" astfel incat trairea AICI SI ACUM sa fie cat mai profunda, cat mai autentica si mai naturala, in acelasi timp.

Ma gandesc de multe ori, asa cum spuneam si in fragmentele precedente, ca pentru mine importanta nu este cantitatea ci calitatea. CALITATEA UMANA. Si astfel ajungem pe negandite la valori si principii.

Valori si principii, in societatea si ritmul de astazi suna putin desuet, chiar deplasat si anapoda pentru unii, insa din punctul meu de vedere pentru a fi OM ai nevoie doar .....(va urma)

"Nu cunoastem decat ceea ce imblanzim, zise vulpea. Oamenii nu mai au timp sa cunoasca nimic. Cumpara lucruri de-a gata, de la negutatori. Cum insa nu exista negutatori de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Daca vrei sa ai un prieten, imblanzeste-ma!" Micul Print - A. de Saint-Exupery

INVITATIE

Prieteni dragi,

imi doresc ca acest loc virtual sa fie un loc de intalnire de suflet, este casa mea ... virtuala in care va invit, pe toti cei care va considerati a-mi fi prieteni, sa intrati.

este un spatiu de meditatie, de reflectare, un punct de pornire catre explorarea interioara a fiecaruia, o provocare pentru a fi mai deschisi, mai calzi, mai frumosi, mai creativi, mai plini de viata si de speranta.

ceea ce doresc sa postez aici sunt fie gandurile sau trairile mele speciale, fie gandurile altora pe care si eu le impartasesc si care pot reprezenta motive de explorare a profunzimilor sufletesti si pentru voi.

ceea ce astept de la voi este sa raspundeti, daca simtiti acest lucru, in aceeasi maniera calda, deschisa, optimista si cat mai incarcata de savoarea experientei proprii.

imi place sa traiesc fiecare moment din viata si caut ca aceste momente sa fie cat mai lungi...

stiu ca fara prieteni lumea pare fara sens, dar si ca nu exista om care sa poata spune ca nu are cel putin un prieten; si mai stiu ca atunci cand ma gandesc la acest gen de relatii ma gandesc la calitatea ei si nu la cantitate.

acum va doresc lectura placuta si experiente cat mai frumoase

"...Daca vii, de pilda, pe la ora patru dupa-amiaza eu inca de la ora trei am sa incep sa fiu fericita." Micul Print, A. de Saint Exupery

O POVESTE CARE MI-A PLACUT

"Se povesteste ca intr-o zi din vremuri demult apuse un om a trebuit sa faca o calatorie intr-o tara indepartata, aflata peste mari si tari.

In drumul sau a intalnit tot felul de oameni, cu obiceiuri mai mult sau mai putin asemanatoare. Si-a amintit pentru tot restul vietii de unul dintre acestea
Era dimineata cand a zarit in departatre turnurile unei cetati. Pana sa ajunga in apropierea ei se facuse deja pranzul, si cum in partea dreapta a drumului se afla un cimitir ingrijit, cu pomi umbrosi si flori frumos parfumate, omul s-a hotarat sa faca un scurt popas.
Pasind catre o banca pe care o zarise in apropiere, omul a citit ceea ce era scris pe cruci… “A trait sase ani, trei luni si patru zile”… “A trait unsprezece ani, doua luni si cinci zile”… “A trait trei ani, patru luni si patru zile”… “A trait noua ani, opt luni si doua zile”…
S-a intristat crezand ca nimerise intr-un cimitir pentru copii, si unul dintre locuitorii cetatii l-a vazut si a intrebat:
-De ce esti atat de trist, ai pe cineva din familie ingropat aici? Mama, tatal poate…?”
-Cum s-ar putea una ca asta, doar vad ca aici sunt ingropati numai copii!
-Nu… doar ca, vezi… noi cand ne nastem primim fiecare cate un carnetel. La inceput tin socoteala parintii pentru noi, apoi scriem singuri… de fiecare data cand ne-am bucurat si pentru cat timp… iar cand unul dintre noi se duce, familia aduna timpul pe care l-a petrecut bucurand-se… si asta este ceea ce vezi tu scris aici.
-Timpul pe care l-ati petrecut bucurandu-va…
-Da, pentru noi doar asta conteaza!Daca ar fi fost sa ai un astfel de carnetel, tu cati ani, cate luni si cate zile crezi ca ai fi adunat in el pana acum? Oricata bucurie ai adunat si ai daruit pana acum, iti doresc sa traiesti… pana la adanci batraneti! "

L'importante è seminare

L'importante è seminare

Semina semina: l'importante è seminare - poco, molto, tutto- il grano
della speranza.
Semina il tuo sorriso perché splenda intorno a te.
Semina le tue energie per affrontare le battaglie della vita.
Semina il tuo coraggio per risollevare quello altrui.
Semina il tuo entusiasmo, la tua fede, il tuo amore.
Semina le più piccole cose, i nonnulla.
Semina e abbi fiducia: ogni chicco arricchirà un piccolo angolo della
terra.