30 Septembrie – Marti
Trieste – Grotta Gigante – Roma
Mic dejun luat din brutaria de peste drum. Iaurt, lapte la cutie cu pai si panine cu rosii si busuioc. Mancate “la belvedere”, pe acoperisul orasului.
Grota. Se intra pe grupuri. Primul la ora 10. Avem noroc. Este fara 10. Incepe sa apara personalul. Gard jos. Poarta este sarita. E mai usor asa.
Ovala, gigantica. Au fost doua grote suprapuse provocate de trecerea apei. Peretele despartitor s-a surpat. Foarte inalta, aprox 107. Diagonala mare 160, latime 58. 500 de scari, pe care le-am urcat pana la ultima. Inauntru 2 tuburi atarnate din tavan drept penduluri (pendule) menite sa determine miscari seismice, mareea terestra (ati mai auzit asa ceva). Forma pesterii atenueaza perturbatiile la care in mod normal seismografele sunt supuse.
Inauntru, din loc in loc lampi cu ultraviolete care sa omoare sporii adusi de vizitatori si care se transformau (sporii) intr-un fel de muschi verde.
Stalactitele cresc cu aprox 1mm/20 ani, ni se spune.
Impresionant.
8 ore de drum. Iata si Roma, leaganul civilizatiei europene. Intrarea in oras dureaza o vesnicie. Cineva ne-a rezervat un hotel , ca sa ne faca un bine. 4 stele, 100 Eur pe noapte, 2 camere, suna tentant. Destinatia este Via de la Magliana. Cartierul se cheama EURO. Ajungem intr-un fel de Bronx, o perifierie sordida. Blocuri. Masini parcate anapoda. Trafic dement. Palcuri de colorati. Gunoaie. Vanzolela. Ferentariul arata bine. Se vorbeste romaneste. Din fericire nimeni nu ne baga in seama .Ni se face cam frica. Credem ca este o greseala. Gasim asa-zisul hotel. La un etaj intr-o cladire care arata la fel ca blocurile din jur. Matroana ne arata camerele. Fugim. Trecem cu masina intr-o benzinarie de vis-à-vis. Cautam cu Marcel niscai hoteluri prin imprejurimi. Multe telefoane. Este seara tarziu. Gasim cu greu unul: “Blanche et noir”. Ajungem pe stradute intortocheate, dupa multe rataciri. Poarta este inchisa pentru auto. Mergem la receptie. Ceva dubios pluteste in aer. Dam actele si apoi, ca la un semn, fetele de la receptie incep sa se agite spunand ca trebuie sa chema politia. Nu pentru noi. Am aflat astfel ca cel mai ieftin mod (si rapid) de a renova un hotel este sa il tragic in panza. Peretii erau tapetati cu un material textile care astupa ceea ce fusese inainte. Un fel de Hotel Jiul, de la Craiova, inainte de renovare (pentru cei care stiu). Tragem masina in interiorul complexului rezidential care gazduia hotelul. Porti uriase de fier, cu camere de supraveghere. Arata a lagar. 4 masini de carabinieri, cu girofarurile aprinse strajuite de niste politisti cat usa.
De departe, momentul cel mai deprimant al calatoriei.
1 Octombrie – Miercuri
Roma. Drumul Roma – Assisi
Ne trezim inundati de soare. Palmieri.
Plecam fara a intreba de mic dejun, fericiti ca suntem intregi.
Ne remontam la un bar unde luam ceva de mancare. Fata de la bar vorbeste romaneste si se bucura sa ne vorbeasca. Si noi. Parca revenim la viata.
Lasam masina la parcomat. O luam cu metroul. Ajungem la Colosseum. Platim 10Eur. Avem ghid in italiana. Ne plimba si ne explica destul de profesionist. Arena este impresionanta. Jos stateau marimile vremii (cum ar fi acum top 100), mai sus patronii si buticarii iar la cucurigu gloata. Acestia din urma nu aveau scaune, nici acoperis. Mi-i inchipui la fel de calzi si civilizati ca si suporterii de fotbal de azi. Podeaua era de lemn acoperit cu nisip. Dedesubt se desfasoara pe verticala 3 nivele ce totalizeaza 12 metri, unde era toata recuzita de spectacol, animalele, gladiatorii, etc.
Impresionant.
Romani cum ne simtim fugim repede sa nu se inchida la columna. Da, aia cu dacii. Cred ca era o teapa undeva. Era prea mica. Poate ca pe vremea romanilor era impresionanta, acum se pierde printre cladirile din jur. De jur imprejur era santier. Nu ne putem apropia. Cautam un hotel pentru la noapte. Noroc chior. O agentie de informatii chiar langa noi. Se pun baietii pe sunat la diverse B&B , pensioane, hoteluri. Nimic.
Dupa 1 ora sau asa plecam sa ne cautam singuri. Luam cateva din hotelurile din centru. Toate ocupate. La unul, receptionerul avea un pont. Mergem acolo. Dumnezeu nu ne-a lasat. Aproape pe gratis. La nici 200 Eur/noapte gasim doua camere, cu WC-ul pe hol. Pe o strada ingusta cam ca Lipscani. Niste muncitori cantau la pickhammer. Superb. O stergem.
Mancam. La o carciuma ad-hoc, sub un fel de umbrar de prelata de camion verde. Mancarea este decenta. Ne vine glicemia la loc. Inainte incercasem alte carciumi insa preturile erau pentru romani nu pentru romani. Aha, nu am diacritice !
Ni se ofera varianta de a ne intalni cu o tanti care are niste apartamente de inchiriat prin oras. Ceva dubios. Cu harta pe care o aveam puteam ajunge si pe Luna la fel de bine.
Am vrut sa mergem la Vatican, insa fara cazare…. Noroc ca rezolvasem cu papa mai inainte.
Si atunci ne-a venit. Dorul de duca. Copilul, care nu a inteles mai nimic pana atunci zice savant: “Hai acasa si ne mai gandim…”.
Trieste – Grotta Gigante – Roma
Mic dejun luat din brutaria de peste drum. Iaurt, lapte la cutie cu pai si panine cu rosii si busuioc. Mancate “la belvedere”, pe acoperisul orasului.
Grota. Se intra pe grupuri. Primul la ora 10. Avem noroc. Este fara 10. Incepe sa apara personalul. Gard jos. Poarta este sarita. E mai usor asa.
Ovala, gigantica. Au fost doua grote suprapuse provocate de trecerea apei. Peretele despartitor s-a surpat. Foarte inalta, aprox 107. Diagonala mare 160, latime 58. 500 de scari, pe care le-am urcat pana la ultima. Inauntru 2 tuburi atarnate din tavan drept penduluri (pendule) menite sa determine miscari seismice, mareea terestra (ati mai auzit asa ceva). Forma pesterii atenueaza perturbatiile la care in mod normal seismografele sunt supuse.
Inauntru, din loc in loc lampi cu ultraviolete care sa omoare sporii adusi de vizitatori si care se transformau (sporii) intr-un fel de muschi verde.
Stalactitele cresc cu aprox 1mm/20 ani, ni se spune.
Impresionant.
8 ore de drum. Iata si Roma, leaganul civilizatiei europene. Intrarea in oras dureaza o vesnicie. Cineva ne-a rezervat un hotel , ca sa ne faca un bine. 4 stele, 100 Eur pe noapte, 2 camere, suna tentant. Destinatia este Via de la Magliana. Cartierul se cheama EURO. Ajungem intr-un fel de Bronx, o perifierie sordida. Blocuri. Masini parcate anapoda. Trafic dement. Palcuri de colorati. Gunoaie. Vanzolela. Ferentariul arata bine. Se vorbeste romaneste. Din fericire nimeni nu ne baga in seama .Ni se face cam frica. Credem ca este o greseala. Gasim asa-zisul hotel. La un etaj intr-o cladire care arata la fel ca blocurile din jur. Matroana ne arata camerele. Fugim. Trecem cu masina intr-o benzinarie de vis-à-vis. Cautam cu Marcel niscai hoteluri prin imprejurimi. Multe telefoane. Este seara tarziu. Gasim cu greu unul: “Blanche et noir”. Ajungem pe stradute intortocheate, dupa multe rataciri. Poarta este inchisa pentru auto. Mergem la receptie. Ceva dubios pluteste in aer. Dam actele si apoi, ca la un semn, fetele de la receptie incep sa se agite spunand ca trebuie sa chema politia. Nu pentru noi. Am aflat astfel ca cel mai ieftin mod (si rapid) de a renova un hotel este sa il tragic in panza. Peretii erau tapetati cu un material textile care astupa ceea ce fusese inainte. Un fel de Hotel Jiul, de la Craiova, inainte de renovare (pentru cei care stiu). Tragem masina in interiorul complexului rezidential care gazduia hotelul. Porti uriase de fier, cu camere de supraveghere. Arata a lagar. 4 masini de carabinieri, cu girofarurile aprinse strajuite de niste politisti cat usa.
De departe, momentul cel mai deprimant al calatoriei.
1 Octombrie – Miercuri
Roma. Drumul Roma – Assisi
Ne trezim inundati de soare. Palmieri.
Plecam fara a intreba de mic dejun, fericiti ca suntem intregi.
Ne remontam la un bar unde luam ceva de mancare. Fata de la bar vorbeste romaneste si se bucura sa ne vorbeasca. Si noi. Parca revenim la viata.
Lasam masina la parcomat. O luam cu metroul. Ajungem la Colosseum. Platim 10Eur. Avem ghid in italiana. Ne plimba si ne explica destul de profesionist. Arena este impresionanta. Jos stateau marimile vremii (cum ar fi acum top 100), mai sus patronii si buticarii iar la cucurigu gloata. Acestia din urma nu aveau scaune, nici acoperis. Mi-i inchipui la fel de calzi si civilizati ca si suporterii de fotbal de azi. Podeaua era de lemn acoperit cu nisip. Dedesubt se desfasoara pe verticala 3 nivele ce totalizeaza 12 metri, unde era toata recuzita de spectacol, animalele, gladiatorii, etc.
Impresionant.
Romani cum ne simtim fugim repede sa nu se inchida la columna. Da, aia cu dacii. Cred ca era o teapa undeva. Era prea mica. Poate ca pe vremea romanilor era impresionanta, acum se pierde printre cladirile din jur. De jur imprejur era santier. Nu ne putem apropia. Cautam un hotel pentru la noapte. Noroc chior. O agentie de informatii chiar langa noi. Se pun baietii pe sunat la diverse B&B , pensioane, hoteluri. Nimic.
Dupa 1 ora sau asa plecam sa ne cautam singuri. Luam cateva din hotelurile din centru. Toate ocupate. La unul, receptionerul avea un pont. Mergem acolo. Dumnezeu nu ne-a lasat. Aproape pe gratis. La nici 200 Eur/noapte gasim doua camere, cu WC-ul pe hol. Pe o strada ingusta cam ca Lipscani. Niste muncitori cantau la pickhammer. Superb. O stergem.
Mancam. La o carciuma ad-hoc, sub un fel de umbrar de prelata de camion verde. Mancarea este decenta. Ne vine glicemia la loc. Inainte incercasem alte carciumi insa preturile erau pentru romani nu pentru romani. Aha, nu am diacritice !
Ni se ofera varianta de a ne intalni cu o tanti care are niste apartamente de inchiriat prin oras. Ceva dubios. Cu harta pe care o aveam puteam ajunge si pe Luna la fel de bine.
Am vrut sa mergem la Vatican, insa fara cazare…. Noroc ca rezolvasem cu papa mai inainte.
Si atunci ne-a venit. Dorul de duca. Copilul, care nu a inteles mai nimic pana atunci zice savant: “Hai acasa si ne mai gandim…”.
Arrivederci, Roma !
Mergem la masina, luam harta, punem deshtul pe Perugia initial. Gasim hotel la Assisi. Da, Assisi cel cu Sfantul Francesco. Ajungem seara. Pe drum, de-a dreapta si de-a stanga castele si orasele cu totul catarate pe dealuri, ca niste cetati. Unele crescute parca pe stanca. Baieti destepti, italienii fac casele sus si pe dealuri pun vie si maslini. Da, e adevarat, nu fac casele pe vale ca la noi. Si stau cu picioarele uscate chiar cand vine apa mare. Suntem plini de speranta si traumatizati in acelasi timp. Suntem satui de orase mari. Vrem la mic si frumos.
Ajungem seara. Undeva in departare se profileaza o cetate minunat luminata. Ne-am dori sa fie acela locul. Dupa ceva ratacire ajungem la intrarea in cetate. Are mai multe porti, succesive, la fel ca toate burgurile ce au crescut in timp.
La inceput este putin straniu, orasul este catarat pe deal si ne trebuie o vreme sa intelegem unde este hotelul. Atunci cand am ajuns in centru, la piateta cu fantana am inteles unde am ajuns. O alta lume, linistita si luminoasa. Un oras medieval, ca scos din cutie. In orasul Sfantului, primaria a facut minuni. Totul este impecabil. Zidurile vechi par intacte, lampile stradale se potrivesc cu peisajul. Arata ca un costum facut pe comanda. Treceri pe sub ziduri care te imbie sa te ratacesti. Restaurante de abia ghicite. Magazine frumoase. Suveniruri. Calugari capuccini care stau la un cappuccino. Altii ling o inghetata. Da, din aia cu rase lungi, maron si incinsi cu franghii la mijloc. Bonomi. Lume linistita, pelerini foarte probabil.
Aflam ca in doua zile este sarbatoarea sfantului si deci a orasului. Evenimente vor avea loc.
Receptionerul, foarte dragut ne spune cum sa jungem la hotel. Camere frumoase. Copilul nimereste una cu balcon. Se vede orasul desfasurat sub noi. O stea cade. Coplesitor.
Pur si simplu, cateodata trebuie sa traiesti iadul pentru a aprecia raiul.
Au internet. Iesim sa mancam. Dormim foarte bine.
2 Octombrie – Joi
Assisi
Orasul este din ce in ce mai animat pe masura ce noi pelerini se alatura celor ce au ajuns deja. Sa intelegeti bine, nu sunt imbracati in sac si nu merg in genunchi. Arata decent, sunt veseli, respectuosi.
La fantana, un grup de pelerini imbracati in costume populare canta ceva. Suna a italiana, un dialect probabil. Se vede ca nu sunt profesionisti. Le place ce fac. Lumea aplauda.
Copilul vede un porumbel care-si hranea puii. Ciocuri agitate, flamande. Intr-o nisa, in zid.
Mergem la cetatea de pe deal. Pe drum dam peste doua biserici. Destul de inghesuite cu turisti. Perfect conservate/restaurate. Pe drum vad cu coada ochiului ceva ca misca in stanga mea. In zidul cetatii, intr-o nisa inalta cat un om, un tanar, in vesmant lung, alb, cu un porumbel in mana. Asa arata poate Sfantul. Povestea zice ca stia vorbi cu vietatile iar oamenii i le aduceau spre vindecare. Exista o poezioara ce ii este atribuita.
Pe drum o livada de maslini. Cu gard din sarma. O parte a gardului pare trasa in margele divers colorate. Ne apropiem. Erau gume de mestecat pestrite lipite de turisti. Un ritual pesemne, nestiut la noi. Un fel de arta cu aderenta speciala la publicul tanar.
Accesul in cetate face 5 Eur/caciula. Construita cam pe la 1100-1200. Scari in spirala ce urca pana intr-unul din turnuri. La fiecare “etaj” o expozitie cu fotografii ce surprind sarbatoarea orasului, plina de evenimente vivante. Ne facem calculele. Urmeaza sa plecam chiar inainte de praznicul din anul asta. Pacat.
Mergem la masina, luam harta, punem deshtul pe Perugia initial. Gasim hotel la Assisi. Da, Assisi cel cu Sfantul Francesco. Ajungem seara. Pe drum, de-a dreapta si de-a stanga castele si orasele cu totul catarate pe dealuri, ca niste cetati. Unele crescute parca pe stanca. Baieti destepti, italienii fac casele sus si pe dealuri pun vie si maslini. Da, e adevarat, nu fac casele pe vale ca la noi. Si stau cu picioarele uscate chiar cand vine apa mare. Suntem plini de speranta si traumatizati in acelasi timp. Suntem satui de orase mari. Vrem la mic si frumos.
Ajungem seara. Undeva in departare se profileaza o cetate minunat luminata. Ne-am dori sa fie acela locul. Dupa ceva ratacire ajungem la intrarea in cetate. Are mai multe porti, succesive, la fel ca toate burgurile ce au crescut in timp.
La inceput este putin straniu, orasul este catarat pe deal si ne trebuie o vreme sa intelegem unde este hotelul. Atunci cand am ajuns in centru, la piateta cu fantana am inteles unde am ajuns. O alta lume, linistita si luminoasa. Un oras medieval, ca scos din cutie. In orasul Sfantului, primaria a facut minuni. Totul este impecabil. Zidurile vechi par intacte, lampile stradale se potrivesc cu peisajul. Arata ca un costum facut pe comanda. Treceri pe sub ziduri care te imbie sa te ratacesti. Restaurante de abia ghicite. Magazine frumoase. Suveniruri. Calugari capuccini care stau la un cappuccino. Altii ling o inghetata. Da, din aia cu rase lungi, maron si incinsi cu franghii la mijloc. Bonomi. Lume linistita, pelerini foarte probabil.
Aflam ca in doua zile este sarbatoarea sfantului si deci a orasului. Evenimente vor avea loc.
Receptionerul, foarte dragut ne spune cum sa jungem la hotel. Camere frumoase. Copilul nimereste una cu balcon. Se vede orasul desfasurat sub noi. O stea cade. Coplesitor.
Pur si simplu, cateodata trebuie sa traiesti iadul pentru a aprecia raiul.
Au internet. Iesim sa mancam. Dormim foarte bine.
2 Octombrie – Joi
Assisi
Orasul este din ce in ce mai animat pe masura ce noi pelerini se alatura celor ce au ajuns deja. Sa intelegeti bine, nu sunt imbracati in sac si nu merg in genunchi. Arata decent, sunt veseli, respectuosi.
La fantana, un grup de pelerini imbracati in costume populare canta ceva. Suna a italiana, un dialect probabil. Se vede ca nu sunt profesionisti. Le place ce fac. Lumea aplauda.
Copilul vede un porumbel care-si hranea puii. Ciocuri agitate, flamande. Intr-o nisa, in zid.
Mergem la cetatea de pe deal. Pe drum dam peste doua biserici. Destul de inghesuite cu turisti. Perfect conservate/restaurate. Pe drum vad cu coada ochiului ceva ca misca in stanga mea. In zidul cetatii, intr-o nisa inalta cat un om, un tanar, in vesmant lung, alb, cu un porumbel in mana. Asa arata poate Sfantul. Povestea zice ca stia vorbi cu vietatile iar oamenii i le aduceau spre vindecare. Exista o poezioara ce ii este atribuita.
Pe drum o livada de maslini. Cu gard din sarma. O parte a gardului pare trasa in margele divers colorate. Ne apropiem. Erau gume de mestecat pestrite lipite de turisti. Un ritual pesemne, nestiut la noi. Un fel de arta cu aderenta speciala la publicul tanar.
Accesul in cetate face 5 Eur/caciula. Construita cam pe la 1100-1200. Scari in spirala ce urca pana intr-unul din turnuri. La fiecare “etaj” o expozitie cu fotografii ce surprind sarbatoarea orasului, plina de evenimente vivante. Ne facem calculele. Urmeaza sa plecam chiar inainte de praznicul din anul asta. Pacat.
Din turnul cetatii se vede tot orasul si imprejurimile, pana departe. Un tunel ingust , de circa 100 metri leaga cele doua mari turnuri. Ne intalnim cu alti turisti care ne vin din fata. Din ochi e loc doar de o persoana. Stanjeneala trece repede. Au vesticii un mod de a trece de situatiile jenante, surazand. Am incaput fara sa ne atingem. "Where there is a will ..."
3 Octombrie – Vineri
Assisi – Florenta – Vicenza
Mic dejun subtire.
Bantuim prin magazinasele cu suveniruri. Multe kitch-uri. Consecventi insa artei adevarate, nu putem rezistam in fata unei broaste testoase violet, cu gatul verde, ochioasa, din aia care da din cap cand o pui pe bordul masinii. Cum erau cateii aia maron in spatele Daciilor. Magnifica. O adevarata piedica in calea uitarii.
Am vrea sa mai stam, insa ne dam seama ca ne stramtoram astfel programul din zilele urmatoare. Ne luam la revedere.
Gasim cu greu un loc de parcare in centrul Florentei. Ne ducem la Dom. Suim scarile pana la braul de sub bolta. Scene din Judecata de apoi. Din aia urati cu furci si coarne. Pacatosi. Brrr, te ia pe sira…
Suim si ultimele trepte pana pe acoperisul Domului. Scari inguste, mitocani care coborau pe langa noi, impiedicandu-ne. Ajungem sus. Priveliste. La coborare inteleg. Nu exista trepte exclusive pentru urcat/coborat. Un paznic isi da cu statia peste pantofi, ritmic, privind apatic vanzoleala.
Mancam langa Dom, la o carciuma aproape de sosea. Prea aproape. La nota de plata se adauga coperto, adica un fel de ciubuc gata inclus. Variaza de la o carciuma la alta, insa este mereu prezent.
Dam peste un muzeu cu exponate realizate din lemn, inspirate din schitele lui Leonardo de Vinci. Masinarii diverse, mare parte functionale. Dai in bucuria copiilor cand le vezi. Catapulte, deltaplane, tancuri. Acum 500 de ani !
Gasim de dormit intr-un anuar cu hoteluri. La Ca' Masieri, Trissino (Vicenta)
Ajungem dupa luuuungi incercari. Padrone avea doi baieti multifunctionali si tuciurii.
La engleza stateau destul de rau. La italiana asisderea. Camerele arata cam obosite. Tavanul scorojit, baia a vazut si vremuri mai bune. La fel si camera copilului. Intrebam daca putem manca la circiuma hotelului. Padrone spune ca da. Afara e frig si bate vantul. Intram la carciuma. Doua mese ocupate. Oameni imbracati bine. Chicoteala. Apare padrone. Acelasi. Sef de sala acum. Dupa cum disparea dupa ce lua comanda probabil ca si bucatar. Copilul ia niscai fructe de mare. Ati vazut vreodata fructe in mare ? Hai sa fim seriosi ! Ar fi castravetii de mare dar astia sunt legume. Cat despre caluti ...
Luam o salata si o omleta. Omleta vine pe un fel de farfurie foarte alungita si grozav ornata.
Lumanare pe masa, atmosfera calduta. Am inteles: padrone centreaza si da cu capul. Sezonul este pe sfarsite (am aflat ca multe hoteluri inchid iarna) si personalul este la mimim. Reuseste sa tina hotel/restaurantul prin propriile sale eforturi. Se pare ca specializarea sa de capatai este gastronomia. La una din mese, cei patru comandasera un platou cu de toate. Branze de 100 de feluri, mezeluri speciale, varietate si mister. Nebunie, nu alta. La numai 60 de Euroi. Braga !
Copilul vrea la piscina. Afara sunt 16 grade. Aveam sa aflam ulterior ca atunci s-a dereglat la termostat si de atunci umbla numai in bermude si tricou. In piscina nu e apa. Asta nu este insa o problema pentru el.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu