4 Octombrie – Sambata
Vicenza – Verona – Brennero – Patsch.
Micul dejun este decent. Suedez. Servit de unul din indieni, sau ce erau ei.
Dam cu cardul si plecam la Verona.
O apucam pe strada cea mare spre balconul Julietei. Peste tot scrie ca de fapt frumoasa nu a locuit acolo dar lumea se inghesuie. Magazine de fitze.Se da din coate. Ajungem.
O curte interioara, lume ca la urs. Un perete plin de mesaje de iubire, de genul "Marinica si Vasilica se iubeste tare. Azi". Lipite elegant cu guma de mestecat. La statuia Julietei se sta la coada pentru a-i atinge prea tocitu-i san. Se fac poze si glume. Unii ating sfios, altii cu voluptate. Se intra si inauntru. E imbulzeala mare. Plecam . In Piazza del'Herbe mancam castane coapte.
O tanti tine niste catei intr-o cusca si asteapta sa fie adoptati. Maraie plictisita la cei ce vin doar sa dragaleasca cateii, fara intentii serioase.
Ne propunem sa dormim in Austria. Din nou anuarul. Alegem un hotel in Austria. Sunam. Totul OK.
Pe masura ce ne apropiem de granita cu Austria realizam ca destinatia sorocita pentru nani ne departeaza de la traseul catre Munchen. Asa ca recalculam. Intram in Austria pe la Brennero. Luam vigneta. Urmeaza o portiune de autostrada pe care suntem taxati din nou. Bre, da am mai platit o data ! Aflam mai tarziu ca acea bucata de numai cativa km este administrata de o firma privata (!?) si costa basca. Exceptia de la regula ma duce cu gandul la tarisoara noastra. Brusc, bordul face piu. Usoara panica. Aflam ca sunt -2 grade afara. Punem zeama la stergatoare. La italieni nu exista asa ceva in benzinarii. Il intrebam pe Marcel unde sa stam peste noapte. Telefon la primul hotel. In Patsch, aproape de Innsbruck. Are camere, sigur, ne asteapta. 50 marafeti per capita. Ajungem. Gruenwalderhof. Din bezna ne apare ceva superb ca un hangar. Inauntru insa, altceva. Banii inainte, copii dupa pasaport. O tanti care vorbeste mai mult decat decent engleza. Ne duce spre camere. Pe trepte, intr-un loc imposibil de evitat, un patruped a scapat ceva moale si cald. Tanti e socata. Zice ca nu era acolo. Asa speram si noi. Peste cateva minute locul era deja curatat. Camerele sunt mari, cu iz de vechi. Cu balcon. Cam frig. Suntem obositi. Vrem la carciuma. Pe pereti spunea ceva ca hotelul e de pe la 18xx. Lemn vechi si tocit. Foarte retro. Mancare buna. Calitatea oferita la aceeasi bani este mult mai buna decat la fratii nostri latini.
5 Octombrie – Duminica
Patsch – Munchen – Erlangen
Dimineata ne-am trezit inconjurati de munti. Din toate partile. Ninsi. Superb. Cat vazi cu ochii pajisti verzi. Nici o vaca mov. Simti ca plamanii se lupta cu ceva tare. Ochii vad culori. Vii, saturate. Da, acolo este o alta poarta spre rai. Facem poze. Un nene harnic sterge scaunele si mesele de roua. Chiar trebuie sa plecam ???? Pe drum prindem o parada locala. Defilare in costume populare, spilhoseni cu bretele. Alamuri.
Ajungem repede in Munchen. Punem copilul la avion. Nu vrea. Cica ar fi teroristi. Ii punem un pampers nou si il trimitem.
Intr-o parcare in Austria WC cu geometrie variabila si care se curata singur. Un spectacol. Am uitat de ce am intrat in cabina. Mai bag 50 de centi si mai intru o data (o gluma, desigur).
In Erlangen o saptamana. O fosta cazarma militara americana, transformata in apartamente de inchiriat. Functionala dar rece.
In prima seara mergem la carciuma. O luam pe o strada si o alegem pe prima. Inauntru chelnerii vorbesc italiana. Ne intampina frumos. Ne spune ca semanam a italieni. Lumanare. Carciuma draguta. Mancare foarte buna. Apare altul sa ia comanda. Ne vorbeste in germana. Asta ne-a confundat cu niscai nemti. La sfarsit cand cerem nota, apare un altul care se entuziasmeaza ca suntem romani cu traditionalul “Asa, ma , vorbiti romaneste”. Arde de bucurie ca ne-a citit. La sfarsit apare si padrone cu schnapsu. Refuzam si ne spune razand ca din` pacate nu are tzuika pentru noi. Simpatici si calzi.
Intr-o alta seara ajungem (noi vegetarieni) la un steak house. Un fel de argentinieni. Interior chicios, nimic nu se potriveste. Fructe din plastic, va mai amintiti din vizitele de la matusi ? Erau puse intr-o fructiera, langa pestele de sticla de pe mileu. O cascada ca nuca-n perete. Oglinda langa.
Ne plimbam prin padure. Case frumoase. Liniste deplina. Nu tu caine sa latre, nici masina sa te calce.
Plecam spre Bamberg cu niste prieteni, in doua masini. Mergem unul in spatele celuluilalt. Pe drum traficul este blocat. Unul din spatele nostru nu vede stau-ul si ne pocneste pe rand, ca la billiard. Partea din fata a masinii nefericitului se face praf. Scapa intreg, impreuna cu copilul (legat probabil, nemtii sunt responsabili). In 2 minute apar paramedicii, in 10 minute salvarea si politia. Politia este civilizata. Ne intelegem in denglish. Apoi ADAC-ul cu remorcherul. Tipul face singur treaba: agata masina, o suie pe rampa, da cu nisip sa se absoarba lichidele de s-au scurs din masina, matura toate urmele. Cand pleaca era greu sa spui unde s-a petrecut.
10 Octombrie – Vineri
Erlangen – Praga
Autostrazi decente. Impresionanta a fost intrarea in Praga, cand la ora 18.00 fiind nu am avut nici un fel de probleme de trafic. Marcel ne-a dus la Hotel “Residence Bologna”. Inca din hol se putea vedea ca este altceva decat speram. Vreo 100Eur. Rezervarea era facuta deja asa ca o luam. Ne-au dat camera de la mansarda, care ar fi fost frumoasa daca nu ar fi avut acel balcon “inchis” cu fiare cam ca pe la noi odinioara. Nu este lumina in baie.
Tipul de la receptie ne cere 15 (in litere: cincisprezeceeuro) EUR ca sa ne parcheze masina in parcarea hotelului. O lasam pe strada. Pe placuta de pe strada spune ca de la ora 20 pana la ora 08 se intampla ceva, pe cand de la ora 08 la 20.00 , atentie ! lucrurile stau cu totul altfel. In ceheste, naiba sa-I inteleaga.
A doua zi masina era tot acolo.
Sunt aproape de Charles Bridge. Jos palaria. Peisajul este superb. Vaporase pline de turisti brazdeza Vltava. Lebede. Orasul este animat. Toate neamurile pamantului. Sunt entuziasmati. Tipul care canta la pahare tocmai isi strange instrumentele. Un magazine cu maionete superbe si functionale. Daca intelegem bine istoria vanzatoarei, se pare ca un ceh a inventat marioneta. Trecem dincolo si tinem strada catre Biserica Sfantul Nicolae. Ajungem la o carciuma “Trei viori” sau cam asa ceva. Mica insa cocheta. Baietii de ne servesc vorbesc bine engleza si sunt politicosi. Mancarea este foarte buna. Lumanari pe masa. Vecinii stau la jumate de metro si cu toate astea te simti bine. Nu-i foarte scump. Mergem sus pana la castel. Este noapte deja. Arata grozav . Ne intoarcem si dam de un spectacol ambulant pe una din strazi. O fata danseaza cu flacari. Altul scuipa foc. Totul pe muzica veche facuta de trei baieti. Sunt imbracati in costume de epoca. Te transporta in alta lume. Spectacolul ese facut pentru clientii unui restaurant. Nu ne cer bani. Se prezinta (din ce intelegem din ceheste) si apoi multumesc.
Micul dejun este trist. Tipa (singura) care se ocupa de sala de mese este acra. Exista o masina de cafea instant, cam ca pe la noi in benzinariile de doi lei. Apropos, in Italia, masinariile de cafea erau cu totul altceva. Italienii stiu a face cafeaua. Hotelul era plin de italieni, spanioli si rusi. Dumnezeule, cum i-au pacalit si pe astia ?
Ne suim iar la castel. Ajungem la Loretto, o resedinta princiara pe vremuri. Acum adaposteste o parte din tezaurul Cehiei. In special obiecte de cult, bijuterii. Tablouri cu sfinti pe pereti. La fiecare spune pentru ce fel de afectiuni e bun. Unul e cu rinichii, altul aduce prosperitate, face bine la ochi, etc.
O harta de pe la 1700 ne atrage atentia. Recunoastem cu greu nume de orase, rauri , etc. Granitele erau trase cam ciudat. Hmm, e mult inainte de UE.
Afara este frig si extrem de umed. Ne incalzim intr-o cafenea.
Plecam tarziu. Parcare in centru face vreo 5 Eur pe ora. Deh, in buricul targului.
Intr-o parcare in Austria WC cu geometrie variabila si care se curata singur. Un spectacol. Am uitat de ce am intrat in cabina. Mai bag 50 de centi si mai intru o data (o gluma, desigur).
In Erlangen o saptamana. O fosta cazarma militara americana, transformata in apartamente de inchiriat. Functionala dar rece.
In prima seara mergem la carciuma. O luam pe o strada si o alegem pe prima. Inauntru chelnerii vorbesc italiana. Ne intampina frumos. Ne spune ca semanam a italieni. Lumanare. Carciuma draguta. Mancare foarte buna. Apare altul sa ia comanda. Ne vorbeste in germana. Asta ne-a confundat cu niscai nemti. La sfarsit cand cerem nota, apare un altul care se entuziasmeaza ca suntem romani cu traditionalul “Asa, ma , vorbiti romaneste”. Arde de bucurie ca ne-a citit. La sfarsit apare si padrone cu schnapsu. Refuzam si ne spune razand ca din` pacate nu are tzuika pentru noi. Simpatici si calzi.
Intr-o alta seara ajungem (noi vegetarieni) la un steak house. Un fel de argentinieni. Interior chicios, nimic nu se potriveste. Fructe din plastic, va mai amintiti din vizitele de la matusi ? Erau puse intr-o fructiera, langa pestele de sticla de pe mileu. O cascada ca nuca-n perete. Oglinda langa.
Ne plimbam prin padure. Case frumoase. Liniste deplina. Nu tu caine sa latre, nici masina sa te calce.
Plecam spre Bamberg cu niste prieteni, in doua masini. Mergem unul in spatele celuluilalt. Pe drum traficul este blocat. Unul din spatele nostru nu vede stau-ul si ne pocneste pe rand, ca la billiard. Partea din fata a masinii nefericitului se face praf. Scapa intreg, impreuna cu copilul (legat probabil, nemtii sunt responsabili). In 2 minute apar paramedicii, in 10 minute salvarea si politia. Politia este civilizata. Ne intelegem in denglish. Apoi ADAC-ul cu remorcherul. Tipul face singur treaba: agata masina, o suie pe rampa, da cu nisip sa se absoarba lichidele de s-au scurs din masina, matura toate urmele. Cand pleaca era greu sa spui unde s-a petrecut.
10 Octombrie – Vineri
Erlangen – Praga
Autostrazi decente. Impresionanta a fost intrarea in Praga, cand la ora 18.00 fiind nu am avut nici un fel de probleme de trafic. Marcel ne-a dus la Hotel “Residence Bologna”. Inca din hol se putea vedea ca este altceva decat speram. Vreo 100Eur. Rezervarea era facuta deja asa ca o luam. Ne-au dat camera de la mansarda, care ar fi fost frumoasa daca nu ar fi avut acel balcon “inchis” cu fiare cam ca pe la noi odinioara. Nu este lumina in baie.
Tipul de la receptie ne cere 15 (in litere: cincisprezeceeuro) EUR ca sa ne parcheze masina in parcarea hotelului. O lasam pe strada. Pe placuta de pe strada spune ca de la ora 20 pana la ora 08 se intampla ceva, pe cand de la ora 08 la 20.00 , atentie ! lucrurile stau cu totul altfel. In ceheste, naiba sa-I inteleaga.
A doua zi masina era tot acolo.
Sunt aproape de Charles Bridge. Jos palaria. Peisajul este superb. Vaporase pline de turisti brazdeza Vltava. Lebede. Orasul este animat. Toate neamurile pamantului. Sunt entuziasmati. Tipul care canta la pahare tocmai isi strange instrumentele. Un magazine cu maionete superbe si functionale. Daca intelegem bine istoria vanzatoarei, se pare ca un ceh a inventat marioneta. Trecem dincolo si tinem strada catre Biserica Sfantul Nicolae. Ajungem la o carciuma “Trei viori” sau cam asa ceva. Mica insa cocheta. Baietii de ne servesc vorbesc bine engleza si sunt politicosi. Mancarea este foarte buna. Lumanari pe masa. Vecinii stau la jumate de metro si cu toate astea te simti bine. Nu-i foarte scump. Mergem sus pana la castel. Este noapte deja. Arata grozav . Ne intoarcem si dam de un spectacol ambulant pe una din strazi. O fata danseaza cu flacari. Altul scuipa foc. Totul pe muzica veche facuta de trei baieti. Sunt imbracati in costume de epoca. Te transporta in alta lume. Spectacolul ese facut pentru clientii unui restaurant. Nu ne cer bani. Se prezinta (din ce intelegem din ceheste) si apoi multumesc.
Micul dejun este trist. Tipa (singura) care se ocupa de sala de mese este acra. Exista o masina de cafea instant, cam ca pe la noi in benzinariile de doi lei. Apropos, in Italia, masinariile de cafea erau cu totul altceva. Italienii stiu a face cafeaua. Hotelul era plin de italieni, spanioli si rusi. Dumnezeule, cum i-au pacalit si pe astia ?
Ne suim iar la castel. Ajungem la Loretto, o resedinta princiara pe vremuri. Acum adaposteste o parte din tezaurul Cehiei. In special obiecte de cult, bijuterii. Tablouri cu sfinti pe pereti. La fiecare spune pentru ce fel de afectiuni e bun. Unul e cu rinichii, altul aduce prosperitate, face bine la ochi, etc.
O harta de pe la 1700 ne atrage atentia. Recunoastem cu greu nume de orase, rauri , etc. Granitele erau trase cam ciudat. Hmm, e mult inainte de UE.
Afara este frig si extrem de umed. Ne incalzim intr-o cafenea.
Plecam tarziu. Parcare in centru face vreo 5 Eur pe ora. Deh, in buricul targului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu