JURNAL DE CĂLĂTORIE - prima parte

Europa 2008

Membrii echipajului: Ea, El , copilul şi Marcel (copilotul).
Automobil Ford Focus.Nou.

27 Septembrie – Sâmbătă

Bucureşti-Arad

Drum lung. Entuziasmul plecării. Uităm o geantă la McDonalds in Sibiu (se poate zice McDonalds pe blog? Da? Nu e reclamă, nu?). 10 km înapoi. Încordare extremă. Geanta contine paşaport, acte, etc. Cei de la restaurant ne-o dau fără parlamentări. Buni băieţi. Norocul nostru că erau mai mulţi decât clienţii.
Cinăm la un restaurant grecesc, pe lângă Primărie.
Apoi ne permitem să facem o scurtă plimbare în parcul de lângă Mureş. Trecem podul. Pe partea cealaltă este ştrandul. Cârciumi. O nuntă la una dintre ele. Oboseală. Un labirint din fiare. nu ne putem abţine şi-l străbatem ca nişte copii şi ne bucurăm pe măsură.
Dormim la Hotel Continental Arad. Condiţii mai mult decât decente.

28 Septembrie – Duminică

Arad – Budapesta – Maribor – Ljublijana - Trieste

Mic dejun la Hotel Continental Arad
Prânzul ne apucă pe autostradă, în Ungaria. Într-o parcare, langa TIR-işti, un restaurant de 3 stele (!!). Intrăm. Este un impinge tava de trei stele. Plin de şoferi. Scrie şi în româneşte. Luăm câte o salată. Copilul ia o megasalată. E taxată dublu. La subsol, lânga WC, o ciudăţenie, un fel de Zoo. O cuşcă mare plină cu papagali, iepuri şi şobolani, de-a valma. Probabil pentru deliciul copiilor. Cam dubios. Copilul se bucură.

Exista doua variante de drum de la Budapesta:
- prin Zagreb (Croaţia)
- prin Maribor - Ljubliana (Slovenia)

Copilul se plânge să o luam prin Zagreb. Alegem sa o luam prin Ljubliana. E mai bine, ăştia au Euro. Copilul se bosumflă. Se culcă.

Ieşim de pe autostradă pe la Maribor prin nişte sate. Drumul devine tot mai îngust. Rătăcim. Asta face însă să vedem cum arată viaţa “la ţara” în Slovenia. Case frumoase, peisaje superbe. Nu au garduri. Ajungem la un loc unde drumul se îngustează încât abia trecea o maşină în mod normal. Ne liniştim totuşi cand vedem atât de multe maşini de Romania. Pe acolo trebuie să fie. Trecem prin zeci de tuneluri, unele mai lungi de 1 km. Copilul doarme.

Ajungem târziu ăn Trieste. Orasul este în panta, se varsă în mare. Marcel ne duce până la pensiune, însa e imposbil să găseşti un loc de parcare gratuit. Cele libere sunt rezervate pentru aprovizionare. Ai senzaţia că a fost un concurs de ocupat toate parcările. Le reuşise.
Se poate mai rău ca în Bucureşti ? Da.

Cinam la un restaurant bavarez, axat pe cârnaţi şi bere. Găsim însă o pasta şi pizza mai mult decât decente. Servire rapidă. Preţuri uriaşe. Aveam sa aflu mai târziu că aşa sunt preţurile în Italia.

Pensione Gianni – arată ciudat. Există lift cu cheie care să te care un etaj. Tavanul este foarte înalt şi spaţiul este disproporţionat. Mai multe camere . Multe camere de baie. Foarte curate. Nu au caldura deşi este destul de frig. Se pare că aşa se practică în multe locuri din Italia. Paturi separate. De aia se duce demografia de râpă. Le-am lipit.
Senzaţia ca dormi la birou.

Suntem la aprox 300 m de portul turistic şi Piazza dell’ Unita (cum ar fi Primăria la noi). Străzi în pantă de 45grade cu lăţimea de 1 maşină + o palma. Maşina geme greu. Pavate cu piatră (cum se merge acolo oare iarna ? Dar dacă îţi vine o maşina din faţă ?).
Automatul de băuturi/dulciuri nu dă banii înapoi, nici produse.
Zice : aveţi în cont .35 Eur. şi nu face nimic.
Dimineata ne dăm seama că banii au ajuns în pantecul dihaniei. Contul este 0.00. Să-i fie de bine !
Avem o Alimentara peste drum. Pâine, cărnuri, laptate. Dimineaţa luăm foccacia cu iaurt. Yummi !

Circulaţia: cam ca în Bucureşti. Tupeu. Nervi tari. Marcel ne scoate încă o data. Scutere peste tot. Merg pe stânga. Trieste a avut tramvai, acum nu mai are. Linia există totusi. Bora-bora nu mai bate. Schimbările climatice au omorât-o şi pe asta ! Seara trecem printr-o Fiera (un fel de talcioc de pe la noi). Se vand vase de ceramică chicioasă (caţeluşi, floricele, o nebunie nu alta !). Pe roşu. Strângeau, era la spartul târgului de ceramică (dacă pot zice aşa).

29 Septembrie – Luni

Veneţia
Rătăceala în oraş căutând gara. Plecat cu maşina până la urmă.
La ieşirea din oraş (sus) pe A4 – privelişte asupra oraşului. Se vedea până în Croaţia, credem. Marcel dă de greu cu sensurile unice...
100 km pe autostradă (cu plată, fireşte, cum altfel). Cam 6 Eur. Merge cam aşa: când te sui pe autostradă, îţi dă tichet, când te dai jos plăteşti.
Marcel ne duce până la staţia de vaporaşe din Veneţia (pentru cine nu ştie, nu sunt busuri, nici străzi ci numai canale cu apă, aşa grăit-a tanti de la INFO într-o engleza cu vocale la coada fiecărui cuvânt). Bilete transport all-inclusiv pentru Venetia 14 Eur / căciulă. Parcare la cucurigu (etajul 8). Spirală strânsă la urcuş/coborâş (filmele cu urmăriri în parcare sunt trucate sigur! Martore stau nenumăratele zgârieturi de pe pereţi). “Lăsaţi Cheie în contact” zice administratorul parcării. 22 Eur/zi. Vaporaşul spre San Marco. Domul (Duomo pentru cunoscători) din San Marco. Pe acoperiş erau cai şi alte chestii care se uitau spre noi în jos. Altarul numai şi numai din aur (atenţie trebuie să te întorci 180 de grade ca să-l vezi, altfel ratezi cei 5 Euro şi iesi nesatisfăcut). Merită să ştiţi. Atenţie la mozaicul 3D de pe jos. Ţi se poate împiedica privirea. Joaca cu porumbeii în Piaţa san Marco. Trebuie să vii cu ceva de mâncare pentru ei, apoi vin ei la tine. Ţi se suie în cap.
Terasa la o cafea caldă. Soare blând. Oameni liniştiţi. Biscuiţi în loc de ciocolată. Mâncare dubioasă într-un bar. Plimbare prin talciocul cu suveniruri.
Atenţie la lichide. Cel mai apropiat WC poate fi prea depărtat. 1 Eur taxa de intrare. WC-ul se află sub pod. Senzaţia că faci direct în canal.
Gondolierii au un stil special de a vâsli. Cu vâsla pe o singura parte, sprijintă doar pe o piesa de lemn savant construită, “mestecă” în apa, propulsând gondola şi în acelaşi timp dându-i direcţie.

Ne întoarcem în Trieste.
Cina: la un restaurant prin centru. Un moş simpatic ne serveşte. Gargară şi complezenţă. Limoncello (lămâiata cum ar fi la noi) este de mare efect. Tărie ca de o vodkă, poate un grad-două mai slabă. Merge de aperitiv. Pereţii tapetaţi cu poze de personalităţi care ar fi trecut pe acolo.
Străzile sunt curate. Portul arată ca o pădure de catarge. Parcare de 2 Euro pe noapte lângă port. Maşina rezistă.